Miss Fashion & Second Place | Prom Night 04.11.2011

Faceam astazi curat prin lucruri si am gasit o panglica.. O panglica care este destul de mica pentru cate amintiri imi aduce. O panglica care mi-a dat cele mai mari emotii pana atunci din viata mea si la care pot sa spun ca nu ma asteptam sa o primesc. Este vorba de Balul Bobocilor, de care imi aduc aminte mereu cu drag, si mereu imi lipsesc acele momente in care aveam emotii, si habar nu aveam ce se intampla cu mine pe scena, traiam un vis.

 

Sa o iau de la inceput.. Eram clasa a9a, iar elevii de a12a, se plimbau prin clasele bobocilor sa isi caute participanti la renumitul Bal al Bobocilor. Ma tot gandeam daca sa ma duc sau nu la preselectii,ma gandea ca o sa imi fie frica.. Intr-adevar, la preselectii am avut cele mai mari emotii, avand in vedere ca erau cam toti organizatorii in sala de sport si ne analizau din cap pana in picioare. Va dati seama ce presiune puneau pe noi nu ? Dansam cate 4 fete, si se uitau 20 de oameni la noi.. Un sentiment mai mult decat ciudat. In fine, am trecut si peste preselectii, mama a fost foarte bucuroasa cand i-am spus ca am avut curajul sa ma duc, si au urmat repetitiile. Unde am avut cei mai bun coregrafi, Maura si Dorian, care au avut foarte multa rabdare cu noi si le admir acest lucru, pentru ca nu este usor sa lucri cu 10 perechi.

 

Eu am avut niste peripetii la participarea la bal. Fiind inalta, imi gaseam greu partener, iar baietii nu prea vroiau sa participe la bal din anumite motive, ba nu stiu sa danseze, ba li rusine, ba .. gaseau ei ceva. Si cam asa, am schimbat eu pe 3 parteneri, primul avand un accident la picior. Nu a fost din vina mea ! :)) Toata lumea spunea ca le rup picioarele, pentru ca, culmea si al doilea si-a rupt piciorul la scoala cand se juca fotbal.  Si cam asa, am fost putin demoralizata, pentru ca nu imi gaseam partener nicicum.. Mi-au spus sa imi caut din alte clase mai mari, dar desigur, majoritatea aveau treburi dupa scoala si nu prea vroiau sa mai participe la bal, asa ca organizatorii s-au gandit si mi-au gasit un partener.  Un organizator, care era dansator si ne ajuta mai mereu cu repetitiile. Si am trecut si peste acest pas.

 

Cand imi amintesc, mi se face pielea de gaina, si ma gandeam atunci .. Oare cum va fii seara de 4 noiembrie ? Tot la asta ma gandeam, si tot se apropria aceea vineri, tot mai emotionant era totul in jurul nostru, si parca cum trecea timpul mai repede asa ne atasam mai mult unii de altii. Si nu ne-a venit sa credem cum au trecut 2 luni asa de repede, in care in fiecare zi ne intalneam in sala de sport sa repetam, uneori si in weekend… Rareori , mai mult ne odihneam. In fiecare zi terminam cam pe la 5-6 repetitiile, si bineinteles ca mai mergeam si la un suc dupaia ca sa putem face haz de necaz de oboseala noastra. Am avut cei mai tari organizatori ! Chiar daca profesorii spuneau ca sunt cei mai nebuni si nu stiu sa se organizeze, nu a fost asa, au fost foarte organizati si pusi la punct si au avut autoritate asupra noastra.

 

A fost cea mai frumoasa seara din viata mea.. Cand stiam ca este vineri, si noi suntem la teatru sa avem repetitia finala, si ceilalti erau la scoala, unii pregatind pancarte si slogane pentru cei care veneau sa ii sustina, altii stand in banca si asteptand sa se termine orele sa mearga acasa sa se pregateasca . Doamne, ce amintiri, ce nebunie era acea zi de vineri.. Coafor, machiaj, repetitii.. Dar au meritat stresul si emotiile. Cu cateva minute inainte sa inceapa specatocul, era cea mai mare nebunie, cand trebuia sa fim toti la locuri, sa  intram pe scena din public, si sa dansam . Si am inceput cu cel mai emotionant dans si cel mai elegant.. Valsul.  Daca ar fii sa vorbesc despre tot ce s-a intamplat pe scena sau in spatele scenei, cred ca nu m-as mai opri. “Aaa, am uitat sa mai zic…” . Multe peripetii, foarte multe, pe atunci ne enervau peripetiile alea, dar acuma cand ma gandesc, sau cand ne gandim ce frumos a iesit balul, nu mai conteaza ce a fost sau ce s-a intamplat ( ma refer la peripetii).

 

 

Au fost si unele probe foarte emotionante, in care imi tremurau foarte tare picioarele, desi incercam sa ma controlez.. Dar este normal acest lucru. Cel mai tare mi-a fost frica, sa spun asa, la proba de impresionare pentru ca a trebuit sa dansez singura. Am avut o coregrafie simpla, dar o melodie care spune multe si era perfecta pentru “intrarea” mea in liceu(TNT-Ani de liceu). Inca rad cand ma gandesc ca imi era frica sa dansez in fata a multor oameni, pentru ca la urma, m-am simtit foarte bine si in largul meu.

 

Dupa bal… Cred ca cel mai mult am regretat ca s-a terminat. Deja ne-am obisnuit ca in fiecare zi de la 2-3 sa mergem in sala de sport, sa ne gandim cine aduce boxe, sa ne gandim cum sa plecam de la ultima ora(fiind desen sau muzica) , sau mai stiu eu ce alte lucruri care desi nu erau treaba noastra, vroiam sa ne implicam cat mai mult, sa fim si noi maturi. Si ca de fiecare data, dupa munca vine si rasplata, asa ca organizatorii ne-au dus intr-o mini excursie timp de un weekend la Moneasa, o statiune de langa Arad, unde ne-am distrat pe cinste, mai ales cu proful de mate :)). Si cum nimic nu este perfect, si acolo am avut o gramada de peripetii, si placute si neplacute, dar stiti cum este ” Ce a fost la Moneasa, ramane la Moneasa”.

 

Si uite asa mi-am adus eu aminte acuma, pentru a nu stiu cata oara de balul meu, si de momentele petrecute pe scena si la repetitii. Ca sa nu mai spun ca si acuma simt emotia cand m-au anuntat ca am luat locul doi , sau chiar Miss Fashion, care pe mine ma reprezinta foarte mult si le multumesc organizatorilor pentru premiile acordate si pentru ca au avut foarte multa rabdare cu noi si ne-au invatat multe lucururi. Acuma, ne despart multe.. Distanta, varsta, si multe altele. Dar la vremea noastra , cand vom fii si generatia noastra organizatori, le-am promis ca o sa ii chemam la bal . Desi mai sunt mai putin de 2 ani pana atunci .

 

Si daca tot mi-am amintit toate acestea, m-am uitat si peste poze si filmare, si v-am pregatit niste poze, foarte putine, desi mi-a fost greu sa aleg ca au fost prea multe poze cu prea multe amintiri. Balul bobocilor a fost si va ramane cea mai frumoasa amintire din liceu .

 

1  295742_285864271434953_100000341481315_1033114_1324574966_n  bal DSC_0455-800x6001 hahaha

bal 3 _12_